Intra'n mine marti mai rau ca un bici ascutit de insomnii. Calc balti, suflete imbracate in termopan, dealuri (de noroi) si iluzii pe 30 de ani dobanda fixa.La fel precum o vesta antiglont in fata tunului. Sticla prin care privim viata cateodata se abureste. Si vrei sa o spargi. Sa fii gol. Sa fii singur. Ne simtim atat de bine singuri impreuna. Cu o teava sparta. Cu o nevasta stearpa. Rosu. Stai la semafor si nu rimeaza nimic din ce ai in jur cu ce visai cand erai mic? Hai sa facem bombe din papadii, sa aruncam cu noroi pe zgarie nori. Nu sunt albastri. Nu sunt ai nostri. Oare putem sa dam curs acestor fapte? Putem cladi imperii pe vise desarte? Putem spera sa traim in rate? Avem nevoie de o clipa de intimitate!
2 comentarii:
pana sa aud versurile mi s-a parut geniala melodia !
Intr'adevar este deosebit cantecul, inceputul e precum un carlig, o realizare peste media romaneasca.
Trimiteți un comentariu