Vangelis - Ask The Mountains

Pasesc incet pe greieri si prin mine. Plamanii timizi scuipa orasul, si intra in misterul tau. Simt cum gandul se afunda in monstrul de liniste. Si apoi ma loveste. Primesc o palma si inca una si inca una.Dar nu sunt palme.Sunt doar lacrimi.Din cer.De mai sus? Nu e om. Nu are cum sa fie.Nu aici. Am lasat respiratia gandul ratele buzz-ul. Emotia se da in balansoarul vocii tale. Hai du-ma, poarta-ma departe in ceata. Simt roua cuvintelor tale. Pot sa ma tavalesc in zece mii de picaturi de apa pura? Sa-mi hranesc pielea cu tacerea albastra a cetii de dimineata? Sa-mi scot sufletul afara sa se joace de-a viata? Sa ard frunzele de monotonie cu focul viu din tine? Intreb muntii. Privesc incet in jur.Inchid ochii si mi-au raspuns...