e noapte si siluete stinsa isi poarta pasii spre nicaieri....eu ma preling pe scaunul jegos al unui tren facut parca numai pentru mine.....e fring ....ploua....doare....tot...voi toti pieriti rand pe rand iar eu ma indrept spre scena mea ......nu-mi frange aripile lasa-ma sa sper.....visul meu merge mai departe cu sau fara prezente "diafane".....ma desprind de realitate si zbor.....spre mine....spre nicaieri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu